Ochelarii

Un baiat oarecare isi usca parul dupa o zi torida de vara.Ca sa vada mai bine isi pusese ochelarii,nestiind ce urma sa se intample.La un moment dat,a oprit uscatorul dandu-si seama de nenorocirea ce urma sa aiba loc.Din pacate era prea tarziu.
Ochelarii i se dezlipisea in maini.Acum el statea neputincios uitandu-se la acestia.Sute de ganduri i se invarteau acum in minte,mai ceva ca prima tornada romaneasca.Sufletul ii era rascolit,intors pe dos,schingiuit si folosit pentru o tura absurda de Twister,dar el nu putea face nimic.Acum toate amintirile care aveau legatura cu ochelarii aveau sa se duca in necunoscut si el nu dorea sa accepte acesta idee.Ochelarii l-au ajutat sa vada lucrurile printr-o alta prinsma,o prisma care oferea noi caracteristici obiectelor si persoanelor pe care le privea.Persoanelor li se puteau citi pe chipuri mult mai usor expresii precum tristetea sau bucuria,iar baiatul stia cu o fractiune de secunda de dinainte daca aveau sa se planga sau sa se laude.Obiectele erau ca niste carti,istoria lor putand fi citita de pe suprafata acoperita cu amprente a zeci,chiar sute de personane.
Cu moralul la pamant,baiatul a fost obligat sa lase totul in urma,iar acum,sa o ia de la capat.
Norocul sau a fost ca lentilele se potriveau altor rame.Nu doar lentilele sunt importante,ci si aceste noi rame care urmeaza sa il introduca intr-un univers cu totul nou,plin de lumi necunoscute in astepare de vizitatori.
O noua aventura tocmai a inceput.