joi, 25 iunie 2009

Coşmar

S-a trezit intr-o zi,nestiind de ce,putin abatut.Si-a baut cafeaua,cum facea in fiecare dimineata,apoi s-a imbracat si a plecat la cursuri.Dar ceva s-a intamplat.Nu a mai urmat acelasi drum.De data asta a luat-o printr-un tunel unde masinile circulau in mare viteza,unde claxoanele si curbele bruste te-ar fi innebunit complet.Reusi cu greu sa isi faca loc printre multele masini care devenisera partase,fara voia lor,la un mare accident.Era teafar si asta il bucura cel mai mult. A ajuns intr-o cladire.Orele devenisera secunde.Ultima ora de dirigentie tocmai se terminase.Toti se imbratisau si dadeau noroc,spunandu-si : `Mult noroc si sa ne vedem in curand cu bine`.
Iesi in fuga din sala in care se afla.Peste tot aceeasi situatie.Toti prietenii lui venisera sa il salute in semn de ramas bun ,desigur existau si exceptii,pentru ca tocmai se certase cu unii din cauza unor chestiuni banale.Nimeni nu vroia sa cedeze,sa arate ca e slab,nici macar el.Isi saluta niste amici,aceleasi mesaje din parte tuturor,apoi lua parte alaturi de inca niste indivizi si un profesor la o ultima partida de poker sau septica.Nici macar el nu stia.
Pleca de la masa grabit.Ajunsese la un profesor care statea in fata unei usi,de dupa usa auzindu-se zgomote de bucurie.Era dirigintele acelei clase si cu toate ca nu terminau clasa a 12-a,facea o mare tragedie din toata chestiunea la sfarsitul fiecarui an scolar.Fusese si pentru aceasta clasa ultima ora de dirigentie a acelui an scolar.
-I-ati anuntat,domnule profesor?
-Nu inca,imediat urmeaza sa le dau vestea.Rasufla nostalgic si pusese mana pe clanta.
In mintea lui rasunau la volum maxim doua piese: the answer lies within de la dream theater si shadow of the day de la linkin park.Liniile melodice si versurile se suprapuneau,creand o atmosfera sufocant de melancolica.El incepu sa creada ca nu mai poate rezista mult.
Merse grabit la niste prieteni,sa ii intrebe daca vin si ei cu el.Acestia refuzara.Vroiau sa mai stea cateva clipe,dar el nu mai rezista.Mai saluta niste indivizi,devenind tot mai trist si iesi cat putu de repede din cladire.Nu ii venea sa creada ca totul se terminase.Totul trecu,parca,intr-o clipa,iar acum el nu mai putea face nimic sa recupereze timpul pierdut,nu mai putea retrai toate acele momente sau sa le schimbe.Piesele rasunau in mintea lui tot mai tare.
Dar brusc,se trezi.Plangea.Isi dadu seama ca erau doar temerile,frustrarile si regretele sale puse la un loc.Muzica se opri dupa cateva secunde.

2 comentarii:

  1. Cam confuz.. n-am prea inteles mare lucru din actiunea propriu-zisa...

    RăspundețiȘtergere
  2. daca aveti nelamuriri sa-mi spuneti ca va explic :)

    RăspundețiȘtergere