Trezirea

Batrana Doamna Katrina Simmons locuia singura,intr-un mic apartament,la penultimul etaj al unui imobil.
Copiii ei se mutasera in marile metropole.De obicei o vizitau,o mai sunau,dar doamna Simmons i-a rugat sa o lase in pace,pe motiv ca se putea descurca singura.
Normal ca se putea descurca singura.Sotul ei murise in razboiul din Vietnam.Din 1971 era vaduva.Crescuse singura 5 copii,cel mai mic avand doar un an si cateva luni in momentul mortii sotului ei.
Doamna Simmons devenise o femeie singuratica.Abia mai iesea din casa si abia isi mai lasa copiii si nepotii sa o vada.Nu trecuse peste moartea unuia dintre fii ei.Jonathan.Acesta era frate geaman cu Jason,nascuti in 1966.Jonathan murise in urma unui atac sinucigas in Irak.Cu toate ca trecusera 2 ani de atunci,domana Katrina nu isi revenise.
In urma cu doua luni mersese la doctor.Acesta descoperise cancer.Nu mai avea nici ea mult de trait.Preferase ca familia ei sa afle abia dupa ce va fi murit.Nu vroia sa dea semne de slabiciune sau sa le arate ca ar avea probleme.
Deasupra ei locuia un baiat impreuna cu mama lui.Cand era singur acasa,baiatul organiza cele mai zgomotoase petreceri.Batrana nu avea ce ii face,totusi,stia foarte bine cum sunt copiii la o asemena varsta.Stia de asemenea ca era doar o faza trecatoare si ca se va termina repede.
Tocmai terminase de cautat prin niste cutii vechi.Scosese un vechi ceas desteptator.Povestea acestui ceas e foarte interesanta.
O traditie a familiei ei spune ca,la nasterea unui copil,acestuia trebuie sa i se aduca un ceas desteptator.Cineva avea sa invarta de cheie,apoi trebuiau sa astepte pana cand va fi sunat ceasul.In urma unor calcule complicate aveau sa prevesteasca anii de viata ai copilului.In calcul intrau secundele,minutele,chiar si orele,daca era cazul,de la momentul invartirii cheii ceasului pana la momentul in care acesta a sunat.
Ca sa isi usureze treaba,daca dupa doua minute ceasul nu a sunat,oamenii ziceau ca noul nascut va traii cel putin 50 de ani,trei minute peste 60 de ani,patru minute 70 de ani si tot asa.
Pare o prostie,dar asta era traditia.Pe langa Ursitoare,il rugau si pe Tatal Timp sa ii dea viata lunga noului venit.
In cazul Katrinei ceasul nu a sunat niciodata.A stat ani la randul intr-o vitrina,membrii familiei asteptand sa vada daca avea sa sune.Ceasul nu fusese lasat singur niciodata.
La douazeci de ani de la acel incident oamenii au considerat ca fiica lor va traii destul si ca toata treaba e intr-adevar doar o superstitie.Katrina hotarase totusi sa pastreze ceasul.Nici in ziua de azi nu a sunat.Inca.
Petrecerea tocmai incepuse cand femeia pusese ceasul pe noptiera.Nu il mai vazuse de ani intregi si se hotarase sa ii admire detaliile o noapte intreaga.Stia ca nu avea sa inchida o geana cat timp erau cel putin zece personae in apartamentul de deasupra ei.
Muzica de la petrecere era intr-un fel coloana sonora a intregii sale vieti.Incepuse lent,dar apoi devenise tot mai intensa.Viata ei,la fel ca si muzica nu fusese lipsita de momente neprevazute sau finaluri neasteptate.Viata ei devenise tot mai intensa,calatorind dintr-o suburbie in alta pentru a-si creste copiii cum se cuvine.Incerca sa stea cat mai departe de locurile care i-ar fi putut aduce aminte de sotul ei.Dar tot timpul gasea cate ceva care sa o puna din nou pe drumuri.Douazeci de ani tot asa a tinut-o.Acum avea o multime de nepoti si isi putea ocupa timpul cu acestia daca ar fi reusit sa treaca peste acel moment tragic,moartea fiului ei.
La sase dimineata tocmai plecasera ultimii trei invitati.Fusese o noapte lunga si o petrecere pe cinsite,dar erau tare obositi.Tot ce trebuia sa faca gazda acum era sa stranga mizeria lasata in urma.Nu era mare lucru,doar niste pungi de adunat si niste vase de spalat.Ca sa fie totul mai relaxant a dat drumul la muzica.Niste acorduri de chitara incepura sa sune.Totul degenerase intr-o opera acustica,iar Katrina era foarte incantata.In sfarisit avea parte de ceva diferit.Si ii placea.Muzica pe care a auzit-o timp de aproape douazeci minute reprezentase ultimii ani.Simpli,dar intensi,monotoni,dar cu evenimente marunte aducatoare de bucurii.Sau oare reprezenta durerea de care au toti oamenii nevoie la un moment dat?Ciudat,dar tristetea si durerea transmise de piese o faceau sa se simta mai bine.Ultima piesa care o putu auzi fusese Here Comes the Sun de la Beatles.In momentul in care se opri muzica se opri si apa de la chiuveta din bucataria baiatului.Apa se scurgea acum pe tevi si soarale incepea sa rasara.
Femeia inchisese ochii in timp ce razele soarelui i se asterneau pe chip.Ceasul incepu brusc sa sune,si fara sa stie,batrana isi dadu ultima suflare.Cel putin zece secunde ceasul continua sa sune.
De nicaieri aparuse o maneca lunga,neagra.De sub aceasta iesira incet niste degete albe,de schelet.Falangele atinsera partea superioara a ceasului,iar acesta se opri.